vineri, 26 februarie 2010

Arterele Bucurestiului: strazi, cai, splaiuri, bulevarde, alei, intrari, ulite, drumuri, piete, ulite, pasaje, poduri

Bucurestiul are nu doar artere intortocheate, adevarate labirinturi urbane care ii incurca adesea chiar si pe locuitorii sai versati, ci si o increngatura de apelative date drumurilor sale.

Daca privim aleatoriu harta Bucurestiului, descoperim in fata numelelor arterelor denumiri de tot felul care, prin abundenta si varietate, ridica semne de intrebare privind rostul lor: Strada Dionisie Lupu, Bulevardul Magheru, Calea Dorobantilor, Aleea Modrogan, Intrarea Barsa, Drumul Gazarului, Soseaua Stefan cel Mare, Prelungirea Ghencea, Piata Muncii, Splaiul Unirii, Pasajul Muncii, Podul Grant, Ulita Clementei - ultima din trecut.

In principiu, am putea grupa aceste apelative in functie de latimea arterei: cale, sosea, drum, bulevard pentru cele mari; strada, cu maxim doua benzi si trotuare pe ambele parti; alee si intrare - sunt mai mici, uneori fara trotuare; piata ar presupune si o intersectie, un rond. Dar este oare asa mereu?

Nu chiar, doar suntem in Bucuresti unde, din pacate, lipsa predictibilitatii si a logicii par sa faca legea. Strada Brasov este un bulevard in toata regula, cu 6 benzi si tramvai pe mijloc. Bulevardul Gloriei este o strada ceva mai lata cu tramvai si doua benzi auto inghesuite. Aleea Trandafirilor era pana nu demult bulevardul ce unea Arcul de Triumf de Piata Aviatorilor.

Apoi, chiar si in situatia in care am identificat corect latimea strazii prin eticheta tip ce i se atribuie, nu e foarte clar de ce e nevoie de mai multe diferentieri: cale, sosea, bulevard. Iar daca gasim o explicatie, ea are si exceptii. Cale a fost atribuit strazilor largi importante, imediat dupa Razboiul de Independenta - 1877. Putem astfel intelege Calea Victoriei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Grivitei, Calea Dorobantilor, Calea Ferentarilor etc., dar Calea Floreasca - dupa numele mosieresei din zona, ori Calea Giulesti, dupa numele vechiului sat, nu se mai justifica.

Sosea era atribuit unui drum lat care inconjura o parte a orasului ori conducea catre iesire - insasi denumirea are o conotatie de extra - urban. Intelegem deci Soseaua Stefan cel Mare, fosta centura a Bucurestiului, ori Soseaua Giurgiului care lega Capitala de drumul catre orasul de la Dunare. Dar azi mai intalnim Soseaua Virtutii, destul de periferica, dar nu suficient cat sa-si justifice eticheta. Drumul Gazarului ori Drumul Sarii pastreaza parfumul marfurilor care ajungeau in oras pe aceste cai. In schimb, Drumul Intre Vii era periferic, dar singura lui calitatea era taierea unei plantatii viticole. La fel, putem presupune, Drumul Intre Tarlale.

Pasaj vs. pod

Adaug cu mintea odihnita de dimineata, inca doua elemente: pasaj si pod. Nici aici nu e foarte clar, cand folosim unul si cand altul: Podul Grant, dar Pasajul Aviatiei care e tot pod. Oricum, tot ce e subteran e pasaj: Pasajul Lujerului, Pasajul Unirii, Pasajul Victoriei. A, si sa nu uit: Basarab va fi pasaj, nu un simplu pod ca vecinul din Crangasi.
De asemenea, centrul vechi al orasului are si el pasajele lui, de data asta pietonale: Comedia, Macca - Vilacrosse, Comedia ori Pasagiul Sfantu Gheorghe, inchis pietonilor si integrat in cldirea de birouri, dar cu numele semet la vedere langa piata omonima. Avem apoi pasaje subterane, tot pietonale, precum cel de la Universitate, Obor, Sfantu Gheorghe - Lipscani s.a.

Si povestea poate continua, am dorit sa adun in acest articol etichetele purtate in Bucuresti de artere, de multe ori fara logica, alteori cu o poveste frumoasa in spate. Macar pentru viitor, poate ca putina coerenta nu ar strica, iar punctul de plecare ar trebui sa fie in pastrarea numelui propriu-zis al arterei, iar apoi atribuirea unei etichete adecvate latimii si calitatii ei urbane.

Foto: Ovidiu Draghia - Strada Dionisie Lupu, Bucuresti

5 comentarii:

Raiden spunea...

Cam tendentios in ce priveste Calea Floreasca si Calea Giulesti. Ai vreo propunere in loc? Esti constient ca nu isi vor schimba vreodata denumirile, sper. La fel, Calea Dudesti, continuata de fostul bd. Ion Sulea, ducea in fosta comuna Dudesti-Cioplea, actual cartier balta-Alba. "Calea" defineste o artera care duce in afara orasului, vezi vechile denumiri.

Soseaua Virtutii isi justifica pe deplin eticheta. La vremea crearii ei, era cam periferica.

Drumul Sarii - ai picat in capcana comuna. Din cauza greselii de ortografie a unui functionar din Primarie care se ocupa de placutele cu numele strazilor, in perioada comunismului, "Drumul Serei" (denumire initiala) a devenit "Drumul Sarii". Clorura de sodiu nu are nicio legatura cu zona respectiva, ca doar nu vorbim de Drumul Matasii.

"Intrare" nu prea se folosea in interbelic, mai degraba "Fundatura".

Nu stiu nici eu daca tot ce am scris e 100% corect, dar o discutie merita initiata pe acest subiect.

Ovidiu Draghia spunea...

Asta si propune articolul: un dialog. Nu sunt tendentios, Doamne fereste, pur si simplu scriu ce cred si semnalez niste realitati. Gresesti in privinta explicatiei pentru "cale" pentru ca exemplul cel mai cunoscut este Calea Victoriei, fostul Pod al Mogosoaiei. Cand a fost numita Calea Victoriei era deja o artera destul de centrala. Apoi, istoricii au aratat ca denumirea corecta a arterei la care faci referire este chiar Drumul Sarii; in timpul comunistilor, numele a fost "corectat" in Serii, dar s-au lamurit ca la fel ca Drumul Gazarului denumirea veche era corecta. Inca un lucru. Aseara am discutat cu profesoara mea de franceza pe acest subiect al etichetei arterelor. Mi-a spus ca si in trecut, pana la venirea comunistilor, lucrurile nu erau clare. In scoala, li se explica asa: sosea este cea fara pomi pe margine, bulevard este o artera cu arbori. Contraexemple erau chiar si atunci: Soseaua Kiseleff ori Soseaua Jianu - actualul Bulevard Aviatorilor. Asa ca explicatia drum periferic, pe care o accepti si tu, pare mai rezonabila. Totusi, sunt de parere ca Stefan cel Mare, Mihai Bravu ori Kiseleff trebuie sa devina bulevarde.

Raiden spunea...

Eu sunt pentru pastrarea denumirii de Sosele. Si la Bruxelles este la fel, de exemplu.

Referitor la "Cale", am spus doar ca duce afara din oras, nu ca nu poate fi centrala.

Mi-as permite sa nu ma bazez numai pe afirmatiile profesoarei de franceza, cel mai bine cautam placute stradale vechi, din anii '30. Inca mai exista.

Ovidiu Draghia spunea...

Si eu sunt pentru pastrarea amintirii vechilor realitati, dar parca ma opresc la numele propriu-zis al arterei, cand e cazul.

Apoi, profesoara mea de franceza doar cita o diferentiere auzita in scoala si, tocmai, semnala incoerentele acesteia. Asa am si scris.

axelanti spunea...

Salut. Interesant blogul tau. L-am redescoperit dupa ceva timp. Cat despre articolul de fata, orice cale de trecere care traverseaza pe sub sau peste nivelul solului (nevelul de la care porneste) se numeste "pasaj"(subteran sau suprateran). La podul Grant e o eroare din partea lor ca inca lasa denumirea, desi tind sa cred ca pe atunci cand a fost contruit nu exista termenul de "pasaj" cu intelesul de mai sus, si nu s-au mai sinchisit sa-l schimbe. Sau poate doar au pastrat denumirea dupa cel vechi, pe care il inlocuia. Pt mine, podul e doar acea constructie care leaga malurile unei ape. Sunt pareri personale si nu foarte avizate, astept lamuriri. Merci

P.S. am gasit niste info si foto f interesante pe saitul asta http://vechiulgrant.webs.com/apps/photos/photo?photoid=60063712