vineri, 14 noiembrie 2008

Ovidiu, copil de trupa al Comediei Franceze

Comedia Franceza revine la Bucuresti dupa aproape 10 ani. In 1999 am avut ocazia sa lucrez ca traducator la Teatrul National, asigurand buna intelegere intre tehnicienii lor si ai nostri. Cunosteam bine lumea din spatele scenei pentru ca tatal meu a lucrat zeci de ani in teatrele din Bucuresti, ca impresar.

Experienta din 1999 a fost foarte interesanta pentru ca asiguram nu doar legatura lingvistica intre doua echipe, ci si veriga culturala intre doua lumi. Sa va explic: modul de functionare al teatrului nostru, in 1999, era, pentru francezi, preistoria teatrului. Se uitau cu uimire la scule pe care le stiau din muzeele teatrului - atentie, vorbim de prima scena a tarii, Teatrul National din Bucuresti, Sala Mare.

In prima zi de lucru, din cele 3, am urcat cu francezii in podul teatrului, acolo de unde sunt dirijate stangile - barele metalice grele care sustin decorurile. Au fost socati sa ia contact cu tribul de barbosi piliti care manevrau aceste ciomage uriase, actionand parghii imense.

S-au mirat cum astfel de oameni sunt responsabili de bunul mers al spectacolului, caci ei au pe mana butaforia pieselor, fara de care iluzia povestii nu ar fi intreaga. De acolo, din pod, scena se vede mica-mica - imaginati-va ca va aflati pe buza unei cladiri de 10 etaje si va uitati in jos!

Unde bagam CD-ul?

Dupa cateva ore de tradus dialogurile colorate - evitand subtil les gros mots, fie ale francezilor, fie ale romanilor - dar dupa ton se prindeau si unii si altii, am mers cu molierii la regia de sunet. Alta experienta misto pentru francofonii mei: au intins curajos un CD pe care se afla playlistul spectacolelor, unde era dictata clipa exacta cand intra cutare coloana sonora.

Romanii au zambit stanjeniti: sculele lor ultimul racnet lor nu aveau fanta de CD pentru ca nu functionau cu asa ceva. Francezii s-au scarpinat mirati pe chelii si mai departe au facut o calatorie in timp amintindu-si cum se punea muzica in jurasicul teatrului.

Mi-ar placea sa reiau munca de atunci si sa asigur din nou traducerea intre echipele tehnice. Sunt sigur ca acum lucrurile s-au mai schimbat la TNB. Sau nu... ?

Si-mi mai amintesc cum una dintre actritele Comediei Franceze, nu foarte tanara, se atasase mult de mine. Dar asta e alta poveste, fara sfarsit, din atat de multe motive...

Comedia Franceza vine la Bucuresti cu piesele La Festa si Les Precieuses Ridicules, incepand cu 19 noiembrie. Au ales Teatrul Odeon. Inspirat as zice.

Niciun comentariu: